Dezamagire, desgust si frustrare

Este o perioadă dificilă pentru toata lumea acum. Bine, aproape pentru toata lumea, sa nu uitam ca totusi mai exista si oamenii bogați. Oamenii aceia care ar fi în stare de orice pentru bani si oamenii bogati care si-au castigat averile din faima. Pe ăștia din urmă ii lăsăm la o parte, sa spunem ca într-un fel sau altul sunt scuzați. Si totusi in lumea asta exista doua categorii de oameni, in general, lăsăm minoritatea la o parte. Oameni extrem de bogați și oameni foarte săraci. De ce nu ar putea fi egalitate? Unde este dreptatea in toata ecuația asta? Asta este o perioadă mai grea doar pentru oamenii săraci, doar pentru oamenii normali, de rând. Sau cel putin asa cred eu, încă nu am vazut si nu am auzit pe nimeni să se plângă. Si totusi sunt câțiva care o fac, dar în care se arunca cu pietre fără reținere. Ok, sunt si oameni care in perioada asta profita de bunătatea celorlalți, dar sunt si oameni care chiar au nevoie de ajutor. Sunt oameni care ajuta si oameni care se lasă ajutati. Eu nu fac parte din nicio categorie. Nu pot ajuta pentru că nu am cu ce, chiar nu am cu ce in afara de un sfat, si nu sunt ajutată pentru ca la orice pas mi se cer bani. Bani, bani si iar bani. In curând o sa mi se ceară bani si pentru aerul pe care îl respir. Noroc naibii ca acum stau in casa si nu mai respir aerul public, dar probabil ca in curând nu voi mai respira nici aerul din casa, care nu-i asa, tot de afara vine, nu? Deci practic tot pe ala public il respir. Oricum sa revenim la subiect. Am intrat pe un grup de sponsori si oameni care ajuta oamenii la nevoie. Cineva pusese o postare cum ca promoveaza produse iar eu l-am întrebat dacă promoveaza si cărți. El mi-a răspuns că promoveaza daca il angajez. Păi ma nene, ori eu am inteles gresit politica grupului ori tu nu ai ce cauta acolo. Ori eu am înnebunit de-a binelea, nebună oricum ma pot numi eu oficial, ori tu esti prea disperat după bani. Cum poti cere bani pe un grup cu sponsori, pe un grup unde oamenii sunt ajutați de aia cu bani. Nu am bani sa plătesc pentru a fi promovată, nu am bani pentru editori, nu am bani nici macar pentru o editură. Fac totul singura si o sa o fac si de acum încolo atat cat voi reuși să rezist. Psihicul meu e la pământ și daca stiam ca va fi atat de greu renunțam încă din prima clipa. O sa spuneti ca ăștia care își publica singuri cărțile nu merita sa fie cumpărați sau cunoscuți de lume. Păi de ce ma nene? Noi ăștia nu suntem tot scriitori ca ceilalti? Nu punem suflet si pasiune in ceea ce facem? Nu pierdem nopți si zile pentru a da tot ce e mai bun in noi? Noi nu meritam o șansă? Nu, noi trebuie să ne mulțumim doar cu resturi si doar cu faptul că am scris o carte, două sau zece si sunt acolo publicate. Sunt publicate pe orice platformă online sau în orice librărie, dar nu sunt băgate în seamă de nimeni pentru ca nu sunt reprezentate de nici o editură. Si asa renunta la scris multi oameni care chiar au talent, nu ma pun pe mine la socoteala pentru ca sunt începătoare. Sau oare e atat de greu de citit o carte? Nici macar in perioada asta de carantină nu mai citesc oamenii? De fapt ce spun eu aici? Generația copiilor nostri oricum nu stie sa citească. Rar am intalnit sau vazut copii din generația asta sa mai citeasca. De ce oare sa o faca cand au tehnologia la picioare? Cand stau non stop cu nasul in telefon si habar nu au ce inseamna copilăria. Iar părinții accepta. De ce nu daca asta este cea mai usoara cale de a scapa de ei? Si uite asa se duc naibii scriitorii si mor talente fără să fie cititi vreodată. Sa cumpărăm tot felul de lucruri inutile ne permite buzunarul, dar sa cumpărăm o carte, fie pentru noi sau pentru copii e mai dificil. Se distrug atatia copaci zilnic pentru a putea fi printate cărțile iar noi trăim în ignoranta lasandu-le sa se prafuiasca pe rafturi. Cândva imi doream sa deschid o cafenea plina cu rafturi cu cărți. O cafenea unde oamenii să vină să bea o cafea si sa citească o carte. Soțul meu a descoperit într-un orășel o asemenea cafenea, dar când m-a dus acolo se închisese. Am fost atât de dezamăgită încât mi-au dat lacrimile. Chiar imi doream sa văd in realitate ceva la care visam atat de mult. Si uite asa se distrug lucruri importante, chestii simple care ar trebui să ne aducă liniște în suflet. Oamenii sunt tot mai avari după bani si in goana dupa avere pierd momente pentru care chiar se merita efortul de a trăi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.