Mereu ma pune tampenia asta sa scriu un titlu. De data asta nu am unul pentru ca habar nu am ce voi scrie aici. Nici macar nu stiu de ce scriu aici si nici macar nu inteleg de ce va deranjați sa cititi. Sau dati like fără să citiți?🤣🤣🤣🤣 Stati liniștiți,  nu va cert ca nu cititi si nici nu imi pasa daca o faceti sau nu. Scriu aici pentru ca am plătit pentru planul premium pe un an asa ca trebuie sa folosesc website-ul asta la ceva. Nu-i asa?🤣🤣🤣🤣 Majoritatea oamenilor spun si scriu aceleași chestii care au devenit atat de plictisitoare si fara sens. Cred ca doar oamenii nebuni au curajul sa spuna ceva iesit din comun. Ei bine ma puteti considera nebună, nu am nevoie de un doctor pentru diagnostic.🤣🤣🤣🤣 Habar nu am ce e asa distractiv, dar cred ca pun emoticoanele alea pentru a nu va speria. Cu siguranta nu sunteti obisnuiti cu oameni din ăștia ca mine. Cred ca eu m-am nascut sa fiu sadică, dar undeva pe drum mi-am pierdut menirea.🤣🤣🤣🤣 Tocmai mi-a venit in minte o amintire din copilărie. Nu mai stiu exact cati aveam, dar cred ca undeva pe la 4 sau 5 ani. Aveam o plăcere nespusă sa ucid pe atunci. 😅😅😅😅 Stati liniștiți, nu omoram oameni, cu toate ca unii meritau. Aveam ceva special pentru ratuste, cei care ati crescut la țară stiti ce sunt alea. Imi erau atat de dragi încât le strângeam de gât până mureau iar apoi le calcam sa le iasa matele pe cur.🤣🤣🤣🤣 Sadic nu-i asa? Hai ca v-am speriat putin. Apoi le îngropam in fața porții ca sa nu afle nimeni ce făceam eu. Nu au aflat chiar dacă au observat ca dispăreau prea multe. Dacă la vârsta aia aveam curaj să fac ceva atat de monstruos acum de ce nu as avea?

E patru dimineata… Nu pot dormi. Nu imi mai aduc aminte cand am dormit ultima dată noaptea. Cred ca sunt in pragul nebuniei. Stati calmi, nu ma plâng si nici nu vreau mila nimănui. Scriu doar pentru ca asta mi-a mai rămas. E tot ce mai stiu sa fac in perioada asta. Scriu aici pentru ca asa simt acum. Nu ma plâng, singura data cand am avut curajul sa ma plâng, mai ales public, a fost cand am scris ” Imi vreau viata inapoi”. Cred ca trebuia sa mai adaug multe in cartea aia, dar probabil ca am spus mai mult decat trebuia. Sau poate ca nu am spus îndeajuns, habar nu am. Scriu, scriu si iar scriu, dar totusi nu pot termina romanul „Șoferul”. Probabil ca singurul roman pe care voi reuși să îl public, asta daca va mai rezista mintea mea sa fie lucidă până atunci. Nu stiu daca înnebunesc sau mi se apropie sfârșitul. Habar nu am daca oamenii simt cand se termina viata lor sau daca intr-adevar isi dau seama cand înnebunesc, cert e că eu simt ceva. Habar nu am ce este.

Nimeni nu ma cunoaste si nimeni nu ma poate intelege, nici eu nu mai reușesc. Nu sunt o persoana buna asa cum cred unii si poate ca nici nu vreau sa fiu. Cred ca am obosit sa port atatea măști cand de fapt sub ele se ascunde un monstru. Cred ca toți avem in noi un monstrulet care la un moment dat ne acaparează. Nu stiu cati oameni au curajul sa recunoasca ceea ce sunt si cati se mint ca sunt ceea ce sunt. Eu sunt capabilă să recunosc multe, dar nimeni nu are timp si cred ca si timpul meu a trecut. Stiti ce imi doresc acum? Sa scot tot ce e mai rau in mine. M-am săturat să fiu o persoana buna doar pentru ca asa trebuie. M-am săturat să fac ceea ce am fost învățată si sa fiu ceea ar trebui să fiu. Vreau sa fiu o persoana rea. Cred ca ar fi distractiv nu-i asa? Sa nu imi spuneti ca voi nu v-ati gandit la asa ceva sau ca voi ati facut doar lucruri bune in viata. Nu cred asa ceva. Nu am facut lucruri atat de grave, dar totusi parca as face acum. Se vede ca o iau razna, nu?😅😅😅 Nu-i nimic, nu va pot face niciun rau din spatele ecranului, stati linistiti, nu trebuie să vă speriați de mine.🤣🤣🤣🤣

Stiu ca scriu prostii, dar asta e, nu pot dormi si deja sunt sătulă de filmele de pe Netflix.😅😅😅 Sa va spun o poveste. Cred ca v-ati dat seama si singuri, sunteti oameni deștepți. Visul meu dintotdeauna a fost să devin o scriitoare faimoasa. Vai ce bine e să visăm, putem fi oricine si orice in visele noastre.😁😁😁😁 Ei bine credeam ca voi ajunge faimoasa. Cand am început să public cărțile credeam ca voi ajunge si bogata.😅😅😅😅😅🤣🤣🤣 Era logic ca daca deveneam faimoasa ajungeam sa fiu si bogata, nu? Ce prostie. Cică sa iti urmezi visele ca se vor îndeplini. Aha, nici copiii de doi ani nu mai cred asa ceva. Ei bine am început eu sa public prima mea carte. M-am grăbit, cei drept cu ea, dar asta e. Am făcut ceva ce multi nu au curajul si totusi sunt mândră. Dar stiti de ce am făcut-o în prima instanță? Pentru bani. Chiar credeam ca este o carte bună si ma gândeam eu pe atunci ca din 7miliarde de oameni se vor găsi câteva sute de oameni sa o cumpere.🤣🤣🤣🤣 Ce prostie sa crezi asa ceva, nu? Cand te naști sărac mori sărac, nu-i asa? Chiar si cei mai faimoși scriitori de la noi din țară au murit săraci, pentru ca au devenit faimoși abia după ce au murit. Asta imi spunea si sora mea acum ceva timp, doar două moartea mea se vor vinde cărțile mele. Ce prostie.😅😅😅😅 Ei bine, m-am înșelat in toate privințele. Nimeni nu este interesat de cărțile mele si nici macar de mine. Nu de mine ca scriitor, nu de mine ca persoana. Oricum, nu imi mai pasa, sunt in pragul nebuniei asa ca nu mai contează. Dar totusi am scris o carte special pentru o anumita categorie de oameni. Nu o sa fac publicitate pentru ea, nu se merita, aia chiar nu e o carte propriu-zisă, dar va garantez ca atunci când va fi publica se va vinde mai bine decat pâinea caldă. Stiti de ce? Pentru ca oamenilor le place sa fie prostiti, înșelați si prefera sa cumpere doar iluzii. O iluzie le voi vinde si eu. Nu vreau sa mai fiu o persoana buna si nici nu cred ca am vrut vreodată să fiu. Cui ii pasa daca sunt buna sau rea? Nu?

Oare sunt o persoana slabă ca scriu toate astea aici sau sunt doar o persoana sinceră? Habar nu am si nici nu imi pasa ce credeti despre mine. Scrisul ma liniștește si ori de câte ori simt ca o iau razna încep să scriu. Scriu orice imi trece prin minte si ma simt al naibii de bine. Chiar dacă nu are sens ce scriu eu continui sa o fac si o voi face până când îmi va permite creierul meu, până când va vrea el sa fie lucid. Stiti ce cred eu? Ca nu exista oameni nebuni ci doar oameni care se pun pe modul „sleep” sau „hibernate”. Stiti, ca atunci când laptopul este in modul „sleep”, el este stins, dar doar pe jumate, ceva de genul, nu ma pricep prea mult la tehnologie.😅😅😅😅 Sau ca atunci când ursul intra in hibernare. Omul înnebunește pentru ca doar asa poate face fata durerii pe care nu o mai poate suporta sau pentru ca pur si simplu nu mai are soluții si nu mai poate continua viata pe care o are. Cred ca asta ar putea fi definiția nebuniei si cred ca v-am plictisit destul.😅😅😅😅

Nu va faceti iluzii ca ma cunoașteți. Poate doar va puteti da cu parerea după tot ce scriu aici, dar habar nu aveti cine sunt. Sunt la fel ca voi, nici mai bună decât voi si nici mai rea. Nu vreau sa dau nimic bun lumii pentru ca nici lumea nu imi ofera ceva bun. Oricum, nu am asteptat nimic de la nimeni si totusi am primit mai mult decat meritam. Cu toții avem un diavol ascuns în noi, ne place doar sa ne mințim ca nu e asa. De fapt, eu am decis să nu mai fac asta si e al naibii de bine. Cred ca ar trebui să dorm… Dar nu pot.