Nu am titlu…😪😪😪

V-am spus că nu pot dormi noaptea, nu-i asa? Ei bine aseara am incercat. Cred ca am adormit după ora șapte dimineata. Voiam să mai scriu ceva tampenii pe aici, dar aseara am preferat sa vorbesc doar cu audiența din mintea mea. Ca atunci când băiatul meu vorbeste cu prietenii lui imaginari. Cand am aflat că are asa ceva m-am speriat putin, dar apoi am realizat ca seamana cu mine.🤣🤣🤣 El are doar câțiva si aceeasi de șapte ani. Eu am sute sau poate chiar mii. În mintea mea sunt mereu pe o scenă obscura. Dacă în visele mele este mereu întuneric de ce nu ar fi si pe scena? Stau acolo pe un scaun si mii de urechi asculta tampeniile mele. Nimeni nu aplaudă. Nici macar nu le pot vedea ochii din cauza întunericului. Simt doar uneori câteva zâmbete cand spun ceva comic iar uneori lacrimi la dramele pe care le debiteaza creierul meu. Ei nu sunt la fel de nebuni ca si mine, dar stiu ca si-ar dori sa fie. Pentru ca doar oamenii nebuni stiu sa trăiască cu adevarat. Doar nebunii apreciază viata pentru ca stiu ca le poate fi luată oricand. Si aseara vorbeam cu ei. Le-am povestit secrete care mi-au lasat răni adânci în suflet. Ma compatimeau si asta imi dădea curajul sa continui. Nimeni nu putea vorbi pentru ca era o lume muta. Doar eu aveam dreptul să vorbesc. Eu povesteam si tot eu criticam. Poate ca intr-o zi o sa le dau voie si lor sa vorbeasca. Poate ca au si ei ceva de spus, dar pana atunci voi vorbi doar eu. Asa imi petrec eu noptile in care chiar imi doresc sa pot dormi. Este un chin ce nu poate fi descris in cuvinte. Mintea mea bolnavă derulează milioane de cuvinte si zeci de experiente. De cate ori alunga una din minte vine alta, si tot asa pana cand incep sa vorbesc si cu voce tare. Aseară le-am spus cele mai dureroase experiente ale mele. Apoi incercam sa bag si ceva comic. Nu le puteam distruge sufletul atat de mult. Incercam sa imi aduc aminte de copilăria mea. Mereu incerc, dar nu reusesc sa imi amintesc decat parțial. Doar frânturi de amintiri. Nu inteleg de ce am decis să uit tocmai ce a fost mai frumos in viata mea. Sau poate ca asa am eu impresia, ca au fost momente frumoase in copilăria mea.

Totusi mi-am adus aminte de ceva. Locuiam la țară pe atunci. După ce au divorțat părinții mei, pe când aveam 10, tata a decis să ne mutăm la țară. Imi plăcea acolo. Într-o zi, cand eram singura prin curte si ma jucam aud o voce de femeie. Aveam două intrări in curte iar eu eram la cea din spatele casei. O țigancă ma striga cu disperare. Era din aia cu rochii multe pe ea si cu mult aur. Voia să îmi ghicească in palma. Am acceptat, eram doar un copil, nu credeam in asa ceva si ma amuza chestia asta. Dar țiganca nu voia să o facă gratis asa ca mi-a spus sa ii plătesc cumva „munca”. I-am spus că nu am bani iar ea a spus că acceptă si ceva natural.🤣🤣🤣🤣🤣 M-am dus si am încărcat o sacoșă cu de toate, tot ce gasisem bio pe la bunica-mea prin camara. Oua, făină, mălai, ceapă, fasole… De toate.🤣🤣🤣🤣 M-am dus într-un suflet la poarta ca nu cumva sa observe bunica-mea ca ii furam averea. Am lasat-o sa imi ghicească. Habar nu am ce naiba a spus pentru ca eu doar ma amuzam. Oricum nu imi mai aduc aminte pentru ca au trecut prea multi ani si dupa cum spuneam amintirile din copilărie imi vin in minte doar parțial.

Cand eram copil imi doream sa cresc mai repede, sa fiu adult ca sa pot face tot ce vreau eu. Acum imi doresc sa fiu din nou copil. Adultii nu fac ce vor ei pentru ca au responsabilități, dar copiii pot face orice doresc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.