Doar niște gânduri…


01/10/2020
Am decis să fac o provocare de 30 de zile în care să îmi scriu gândurile și sentimentele. Sper să reușesc să scriu zi de zi. Este o provocare destul de dificilă pentru mine pentru că milioane de gânduri vin și pleacă din mintea mea zi de zi. Milioane de gânduri care mă înnebunesc pur și simplu. Cele mai multe gânduri apar noaptea. Fix când am nevoie cel mai mult de somn, liniște și pace. Dacă în timpul zilei sunt ocupată cu alte milioane de gânduri, noaptea îmi vin în minte cele mai negre și urâte gânduri.

Noaptea îmi vin în minte gânduri de care nu credeam că sunt vreodată capabilă. Noaptea aduce în mintea mea gânduri pline de ură, de frustrare și de nemulțumire. Urăsc să gândesc ceea ce gândesc și totuși o fac noapte de noapte în ultimul timp. Ura și-a făcut loc în sufletul meu mai mult ca niciodată. O ură incredidibil de puternică care uneori mă lasă fără aer. În ultimele luni am simțit ura în toate formele ei posibile. Azi de dimineață m-am trezit cu aceeași ură în gânduri și suflet cu care am adormit cu o seară în urmă.

Aceeași ură pe care nu o mai pot scoate din mintea mea. M-am trezit fără speranță și fără chef de viață. O problemă destul de gravă m-a făcut să realizez că viața nu este atât de frumoasă precum spun unii sau precum ar crede alții. Știam asta destul de bine, dar totuși speram că există o luminiță la capătul tunelului.

Totuși am avut o veste bună. Problema s-a rezolvat. După trei zile de chin și de implorat după ajutor am rezolvat problema. Însă gândurile mele se îndreaptă întotdeauna asupra urei pe care o simt. Nu simt ură doar pentru o persoană anume, dar o singură persoană îmi hrănește ura. Nu știu când și de ce am devenit așa și nu îmi place absolut deloc, dar nu știu cum să alung toate aceste gânduri din mintea mea. Cândva simțeam doar iubire și compasiune. Cândva eram o persoană bună, naivă și oricând gata să ajut pe oricine. Credeam că binele învinge răul și că orice obstacol în viață vine ca o lecție de viață de fapt.

Azi nu mai cred nimic din ce credeam cândva. Azi nu mai sunt nimic din ce eram cândva. Azi sunt doar un creier care funcționează la cote maxime pentru a descoperi întoarcerea către ceea ce eram cândva. Aş da orice să mai fiu măcar o zi persoana plină de viață, iubitoare și cu multă încredere în ziua de mâine. Azi am supraviețuit doar pentru că am avut noroc, dar mâine nu se știe ce va fi. Azi sunt aici încercând să găsesc răspunsuri la ceea ce mă neliniștește, dar mâine nu se știe dacă voi mai fi sau dacă voi găsi răspunsurile pe care le caut azi.

Azi a fost o zi plină de victorii, dar poate că mâine va fi una plină de eșecuri. Nimeni nu îmi poate garanta că voi supraviețui pentru a primi cadoul de a doua zi sau pentru a înfrunta drumul cu spini. Nici eu nu mai știu dacă vreau să văd ziua de mâine sau dacă vreau ca viața mea să se oprească la ziua de azi. Îmi este greu să îmi scriu gândurile pentru că nu pot spune cu exactitate ceea ce simt. Nu o pot face fie pentru a nu răni oameni dragi mie fie pentru că încă nu m-am obișnuit cu ideea că eu sunt capabilă să gândesc asemenea orori. Cândva mi-aș fi dat palme sau m-aș fi dat cu capul de pereți pentru ceea ce simt și gândesc acum, dar acum pot spune că totuși îmi pare bine că pot avea toate aceste gânduri și mai ales că uneori am ocazia să le exprim. Dacă le-aș putea exprima pe toate cu voce tare și mai ales dacă le-aș putea spune la fiecare persoană în față exact așa cum le gândesc și simt poate că m-aș simți un om mult mai liber și fericit.

Ura face parte din mine și oricât de mult urăsc faptul că pot simți atât de multă ură, din păcate nu o pot alunga din sufletul meu. Nu o pot alunga dintr-un singur motiv și sper ca acel motiv să dispară cât mai curând din viața mea. Doar așa îmi voi recăpăta libertatea de altădată. Doar așa voi reuși să fiu din nou un om liber și fericit. Asta ar fi prima și ultima mea șansă pentru a redeveni ceea ce eram cândva. Până atunci sper doar să pot supraviețui și să țin cât mai departe, pe cât de mult posibil, câteva din gândurile care îmi fură energia și cheful de viață.

7 gânduri despre “Doar niște gânduri…

  1. Bună dimineața, Romelia!
    Un text plin de sentimente confuze, o stare prin care trecem cam toți în această perioadă, o perioadă care ne pune sufletul și creierul la încercare, acea încercare de a ne poziționa în bine sau rău. Eu ți-aș recomanda, dacă-mi este permis, spune și fă exact ceea ce gândești, indiferent de consecințe, libertatea și fericirea ta contează cel mai mult. Doar așa vei reuși să te eliberezi! Și dacă ne gândim mai bine, mulți, în această perioadă, nu se mai gândesc la cei din jur, sigur, nu generalizez. Toți căutăm supraviețuirea trecerii în timp sănătoși, uitând că sufletele au și ele nevoie de sănătatea echilibrului pentru ca trupurile noastre să se mențină sănătoase. Îți doresc ca ziua de azi să-ți fie lumina zilelor ce vor veni și în prag de sărbători gândurile ce te dezechilibrează să dispară și să întâmpini Crăciunul zâmbind că ai reușit să te regăsești sau să remodelezi așa cum dorești! Mulțumim pentru postare!

    Apreciat de 2 persoane

      1. Eu îți mulțumesc că te pot citi! Sper să reușești, chiar îți doresc din tot sufletul! Eu ajunsesem la un moment să fiu un fel de ”mama răniților” uitând de mine. Când am înțeles că eram într-un cerc vicios, am renunțat să nu spun lucrurilor pe nume. De atunci mă simt eu! Asta este important, să nu uităm de noi! Îți doresc toate cele bune în prag de sărbători!

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.