O nebunie frumoasă – Capitolul 2


CAPITOLUL 2

     Așa a început totul. Nu speram că o să mai vorbim vreodată cu toate că îmi doream să continuăm. Înțelesesem că ceva era în neregulă, motiv pentru care nu a vrut să îmi dea numărul de telefon, dar am sperat să mă înșel, să fie doar o bănuială.

Toată ziua m-am gândit la el, era un tip interesant care merita cunoscut. Chiar dacă era rezervat în a își dezvălui anumite aspecte din viață iar asta mă fascina mult, merita efortul de a încerca să îl cunosc. Îmi doream să îl văd. Intrasem deja în tura de noapte și îmi doream să petrec noaptea cu el, prin mesaje bineînțeles.

Mă intriga faptul că era atât de discret și trebuia să aflu ce îl reține să vorbească deschis cu mine și mai ales să ne întâlnim. Aveam intenția doar de a ieși la o cafea, voiam doar să îmi fac prieteni noi. Munceam foarte mult și nu aveam timp să ies să cunosc oameni noi așa că încercam prin intermediul internetului.

  • Ce faci?
  • Bună, la muncă. Tu, ești bine?
  • Da, și eu la muncă. Sunt obosită. Nu am reușit deloc să dorm de dimineață. Pot să te întreb ceva?
  • Spune.
  • Există vreo șansă să ne vedem?
  • Aici, pe internet?
  • Nu. Te rog să nu faci mișto de mine sau să mă iei peste picior.
  • Nu am nici o intenție să fac  asta. Scuze dacă așa ți s-a părut. Cred că nu poți spune ceva despre cineva sau la adresa cuiva fără a cunoaște acea persoană.
  • Normal.
  • Adică nu îmi stă în caracter să fac asta.
  • Sincer, îmi place mult felul tău de a fi.
  • Scuze încă o dată dacă ai crezut că asta fac.
  • Nu am crezut asta.
  • Felul meu de a fi, însă nu mă cunoști, nu te cunosc. Știi cum e, nu îți poți da cu părerea despre caracterul unei persoane.
  • Eu pot.
  • S-ar putea să te înșeli sau s-ar putea să îți faci ideea corectă despre acea persoană.
  • Am destulă experiență.
  • Cazuri și cazuri.
  • Și îmi place psihologia așa că nu mă înșel ușor.
  • La un moment dat ajungi, poate, să îți dai seama de felul cum este o persoană după modul în care se comportă, după cum vorbește, după gesturile făcute. Și mie îmi place psihologia deși am terminat Dreptul, însă după părerea mea, psihologie înseamnă viața fiecăruia de zi cu zi, înseamnă trăire.
  • Așa este.
  • În viață ai parte de bucurii, de tristeți, împliniri, amăgiri. Astea fac parte din viața fiecăruia și cu siguranță după atâtea trăiri din astea te ajută și în modul cunoașterii celor ce intră în contact cu tine. Adică poți vedea o persoană pentru prima dată în viața ta și la o primă apariție îți poți da seama ce fel de persoană este.
  • Ești atât de diferit față de alți bărbați! Mai ești?
  • Vorbeam cu amicul nostru comun. Cică sunt vedetă.
  • De ce?
  • Mi-a trimis acum mesaj că cică întreabă femeile de mine. Adică tu.
  • Nu a fost frumos să întreb de tine, dar voiam să știu dacă pot avea încredere în tine, nimic mai mult. Sper că nu te-ai supărat.
  • Nu m-am supărat, însă nu îmi plac chestiile astea. Ți-am zis că sunt discret.
  • Știu.
  • Nu sunt genul căruia îi place să se expună sau să ies în evidență cu ceva.
  • Credeam că va păstra secretul, îl cunosc de atâția ani. Chiar m-a dezamăgit. Îmi pare rău.
  • Dacă voiai să știi ceva de ce nu m-ai întrebat pe mine? Nu e asta chestia, că nu mă feresc de el sau de cineva, însă pur și simplu nu îmi plac astfel de gesturi.
  • Nici mie, dar am făcut-o acum. Ești prea secretos și am ceva bănuieli. Dacă vrei încheiem aici, nu știu cum să îmi mai cer scuze.
  • Vorbim mai târziu, trebuie să merg să verific dacă e totul bine pe aici. ( Muncea la o firmă de securitate.)
  • Gata, am terminat. E un frig aici…
  • La mine e cald.
  • Îmi dau seama, înăuntru bineînțeles că e cald.
  • Mă ierți?
  • Vii la o cafea?
  • Frappe?
  • Espresso, că e mai sănătos.
  • Da, într-adevăr, e mai sănătos, dar eu prefer Frappe, dulce…
  • Ca tine?
  • Păi cum de ești așa sigură că sunt dulce? Poate că nu sunt… Mă duc să fac cafeaua.
  • Știu eu, că ești…
  • E gata, vii?
  • Da…
  • Fumezi?
  • Da. Tu?
  • Nu, mai trăgeam și eu așa câte una în liceu și  în facultate, dar așa când și când. La zile mari cum se spune.
  • Ce zodie ești?
  • Scorpion. Sincer, detest superstițiile și chestiile astea cu zodiile și cu astrele. Nu știu cum pot vedea ăia în astre ce mi se poate întâmpla mie astăzi, însă unele cazuri se mai adeveresc. La câte milioane de oameni suntem în lumea asta trebuie să i  se adeverească cuiva ceea ce spun ăștia pentru o anumită zodie într-o zi, îndoieli mai există, ca în viața fiecărui om, dar nici chiar la modul în care dacă ai văzut ceva sau dacă s-a mișcat ceva gata se întâmplă sau urmează să se întâmple acel ceva. O spun personal.
  • Știu, nici eu nu prea cred…
  • Părerile sunt împărțite, fiecare face ce vrea și crede ce vrea.
  • Dar uneori mai trebuie să credem și în ceva…
  • Compatibilitatea a doua persoane după zodii mi se pare total aiurea.
  • Cu tine chiar am ce vorbi…
  • Da, trebuie să credem, însă personal, nu cred în asemenea lucruri. Într-adevăr, probabil că zodia în care ești reflectă în mare parte tipul persoanei respective, caracterul lui, comportamentul lui, însă mi se pare aiurea să iei două persoane, x și y, și să spui că x se potrivește cu y sau în caz contrar că x nu se potrivește cu y că sunt zodii diferite. Logic, mă gândesc, că două persoane care fac parte din aceeași zodie ar trebui să fie precum lacătul și cheia, însă mă cam îndoiesc și de treaba asta. Nu poți face o relație după zodii, dacă nu te cunoști, dacă nu te apropii de persoana cealaltă, dacă nu îți exprimi sentimentele față de persoana cealaltă, dacă nu înțelegi persoana de lângă tine, zodiile astea nu își au rostul.
  • Wow, ești fenomenal, m-ai lăsat fără cuvinte.
  • Zici tu? Mai găsești tu câteva cuvinte pe acolo. Părerea mea cam asta e, fiecare are felul lui de a fi și de a gândi.
  • Scuze dacă răspund mai greu, dar am clienți.
  • Nu-i nimic, fă-ți treaba. Cineva trebuie să și muncească.
  • Dacă stau degeaba mă ia oboseala.
  • Așa este, dacă ai ocupație trece timpul mai repede în schimb dacă nu prea ai ce face ți se pare o tură cât un an. Bine, nici chiar atât.
  • Te mai întreb pentru ultima dată, am vreo șansă să te cunosc personal?
  • Probabil, sunt genul care nu îmi impun ceea ce vreau să fac, las lucrurile la voia întâmplării. În cele mai multe cazuri îți propui ceva și poate că nu îți reușește, însă eu aspir la faptul că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Bineînțeles, nimic nu se poate întâmpla dacă în unele cazuri nu iei puțină atitudine, adică dacă nu duci puțin spre acea întâmplare, spre acea voie a întâmplării pentru că degeaba ai o șansă dacă nu ajuți la împlinirea ei. Dacă ești genul ăla nepăsător și neinteresat de acel domeniu  nimic nu se va întâmpla, niciodată.
  • Ești cel mai minunat bărbat cu care am stat vreodată de vorbă.
  • Dacă spui tu, probabil.
  • Atunci să lăsăm totul la voia întâmplării și să ne lăsăm duși de val. Oricum nu întâmplător ne-am întâlnit.
  • Duși de val…
  • Există un scop pentru asta și vom afla pe parcurs.
  • Adevărat, nimic nu este la voia întâmplării, toate au un sens, un început, însă tu ești cea care m-a contactat așa că tu ai deschis acest început și felul în care vrei atât de mult să mă cunoști…
  • Pentru că ești un bărbat interesant, deștept, ai un caracter frumos. Până acum ești exact ceea ce îmi doream să întâlnesc, ești ce am așteptat toată viața. Cum aș putea să ratez ocazia? Cum aș putea să renunț la visul meu? Știu că am stat de vorbă doar câteva ore, dar pentru mine e de ajuns să îmi dau seama cu cine stau de vorbă.
  • Așa m-am dezvoltat, să zic, ăsta este caracterul meu. Fiecare cu personalitatea sa, știi cum este! Cum am mai spus, la un moment dat, ajungi să îți dai seama de felul unei persoane de a fi încă de la un prim salut. Nu suntem ca în adolescență să credem că tot ce zboară se mănâncă.
  • Trebuie să merg la scanner, vorbim.
  • Ok, te aștept.
  • Gata, am terminat.
  • Când se apropie dimineața dispare somnul. Mersi mult pentru companie. Mâine seară muncești?
  • Da, muncesc. Ne ținem companie reciproc.
  • Înseamnă că mâine seară stăm împreună.
  • Da, stăm împreună și mâine seară. Spre venirea dimineții îți dispare somnul?
  • Da.
  • Într-un fel, spre venirea dimineții ar trebui să te ia somnul.
  • Dar sper să dorm măcar două ore ca să mai rezist 24 de ore la muncă.
  • Încearcă să dormi, nu e prea bine dacă nu dormi. Organismul are nevoie de odihnă, chiar și de două ore. Personal, cred că după un așa program , decât să dorm două ore mai bine nu aș mai dormi fiindcă sigur nu m-aș mai trezi. Aș dormi două zile și nu m-aș putea trezi nici dacă ar exploda ceva lângă mine.
  • Păi Luni și Marți seara am liber de aici că e închis iar Miercuri și Joi ziua am liber de la mall așa că o să am timp să dorm, dacă o să pot .
  • Atunci e bine, vei avea timp să te odihnești.
  • Sau poate mă vei scoate tu la o plimbare pe malul mării.
  • Crezi?
  • Hai nu te supăra însă ți-am spus că sunt discret. Ai așa o dorință arzătoare să mă vezi!
  • Bine, nu o să mai insist. Nu sunt genul  și deja am insistat destul.
  • Nici eu. Vezi? Încă ceva în comun. Nu îmi plac insistențele și nici să insist. Deja e 4:15am, ce repede a trecut timpul!
  • Să știi că a trecut repede.
  • Mi-e cam somn.
  • Mie nu doar că mă dor rău picioarele.
  • Mai ia și tu o pauză.
  • Păi stau acum, dar simt nevoia să țin picioarele ridicate, ca să coboare sângele.
  • Ridicate pe masă? Adică întinse? Da, pentru o circulație mai bună.
  • De obicei, când am timp, stau întinsă în pat și cu picioarele pe perete, dar acum nu pot.
  • Ar fi tare asta. Să stai acolo la bar, întinsă sau pe scaun, cum stai tu acolo, și cu picioarele pe perete.
  • Cine mă vede cine știe ce naiba îi trece prin minte.
  • Mai multe, depinde cum stai.
  • Da, mai bine stau acasă unde nu mă vede nimeni.
  • Tu ce faci acolo, servești băutură?
  • Și mâncarea și băuturile.
  • E bine că te pricepi. Acum mai ai clienți? Ți-ai odihnit picioarele? Până la ce ora ești acolo?
  • Mă dor rău, nu se odihnesc așa ușor, trebuie să îmi fac un masaj. Până la șapte stau.
  • Da, așa este, cinci minute pe scaun nu înseamnă nimic mai ales dacă ai febră musculară însă bănuiesc că nu ai febră doar dacă nu ai jucat cumva fotbal.
  • Doar tălpile mă dor. Dă-o naibii de durere că trece ea, nu îmi place să mă plâng.
  • Bine faci. Lasă că mergi acasă și te refaci, dar măcar să dormi, să nu mai faci ca ieri. Mâine noapte trebuie să fii iar la datorie.
  • Am timp să dorm când voi muri.
  • Doamne ferește.  Cum să spui asta? Avem viața înainte…
  • Poate că au alții. Nu mă băga în seamă, mă simt ciudat acum și un pic tristă. Nu știu de ce.
  • De ce, dacă pot întreba? Ceva trebuie să existe, poate din cauza oboselii. Vei ajunge acasă și îți va trece, vei vedea, te vei simți mai bine. Sper să te simți mai bine.
  • Sper…
  • Să îți treacă pasa asta ciudată în care ești.
  • Așa sunt eu, un pic mai ciudată, acum râd și glumesc și imediat după aia devin serioasă sau tristă.
  • Tu știi ce este în inima ta, în viața ta, în gândurile tale și de ce probabil te simți așa… Cu toții avem momente în care ne simțim bine sau mai puțin bine.
  • Păi tocmai, că nu mai e nimic.
  • Adică, ți-a trecut?
  • Așa repede? Mă refeream la faptul că nu mai e nimic în viața mea, în gândurile mele….
  • Scuze, înseamnă că am înțeles eu greșit când ai spus că nu mai e nimic.
  • M-a luat somnul dintr-o dată și nu mai pot ține ochii deschiși iar unul s-a găsit să vină să mănânce micul dejun.
  • La ora asta, micul dejun? Oboseala își face prezența.
  • Mai bine că a venit, a lăsat mai multă șpagă decât consumația pe care a făcut-o. Mai ești?
  • Da, sunt aici. Dacă omul are plăcerea să lase bacșiș! Uite că a început să se lumineze.
  • Da, vii la o cafea?
  • Dacă vin? Te-am așteptat, nu ai venit. Totuși vin… E gata, ai făcut-o?
  • Imediat. Cum o vrei?
  • Ce oferte ai?
  • Niciuna. Tu?
  • Espresso sau Frappe.
  • Eu vreau doar un masaj și pe tine să mă ții în brațe.
  • Masaj? Îmi faci tu după…
  • După? După ce???
  • După ce îți fac eu îmi faci și tu. Așa-i normal, nu?
  • Așa o fi, dar nu și pentru mine.
  • Atunci nu îți fac nici eu. Lasă că știu eu, îți fac masaj și după aia adormi.
  • Exact. Cum de ai ghicit?
  • Intuiția.
  • Chiar voiam să spun asta.
  • Așa aș face și eu. După un masaj cine se mai ridică să îi facă și celuilalt?
  • Până la urmă ne luăm gândul de la masaj.
  • Cred că da sau ai putea să îmi faci doar  tu.
  • Bine, îți fac doar eu. Fac o excepție de data asta.
  • Mersi…
  • Dar o să plătești scump.
  • Cât de scump? Cum ar fi?
  • Secret, vei vedea la momentul potrivit.
  • Dacă tu zici… De data asta intuiția nu mă ajută.
  • Ce bine îmi pare. Vrei ca Miercuri sa bem cafeaua împreună?  Nu te violez, nu te bat și nu e frumos să refuzi o femeie.
  • Asta a fost tare.
  • Dacă mă refuzi și de data asta chiar că nu mai insist că deja am întrecut măsura și nu e frumos.
  • Bravo, îmi place ceea ce spui, așa e, nu e frumos să insiști, nu mă refer neapărat la tine. Spun așa în general.  Sincer, ești interesantă, vreau să te cunosc, să te văd, să vorbim, însă un singur lucru îți cer, discreție.
  • Ai pe cineva?
  • O să fiu sincer cu tine.
  • Păi ar fi cazul. Mi-am dat seama că ceva e în neregulă, dar am vrut să mă înșel.
  • Nu îmi plac ocolișurile.
  • Nici mie.
  • Suntem maturi, gândim liber.
  • După cum ai văzut eu sunt mai directă.
  • Nu vreau să te lași dusă de val și apoi să fii surprinsă. Asta nu este o problemă, suntem maturi și e mai bine pe direct , să spunem lucrurilor pe nume.
  • Bine, treci la subiect te rog, nu mă mai ține în suspans că deja îmi trec tot felul de idei prin minte.
  • Te-ai uitat la profilul meu? Bănuiesc că da…
  • Normal că da. Acum câteva ore m-am mai uitat o dată și am văzut…
  • La poze?
  • Da.
  • Și nu ai văzut nimic din care să îți dai seama de ceva?
  • Ba da, dar nu am vrut să cred. Am văzut doar o poză și mi-am dat seama de aseară, dar la fel, nu am vrut să cred. Nu sunt proastă, ți-am spus.
  • Hai că îți spun eu să nu te mai gândești la tot felul de chestii. Vreau să fiu sincer cu tine, așa cred că este normal. Nu vreau să lași valul să te ducă și apoi să fii surprinsă, să îmi spui că nu ți-am zis. Deci, probabil că te gândeai la ceea ce vreau să îți spun acum. Sunt însurat. La asta te gândeai?
  • Wow,  nici chiar atât de departe!
  • Iartă-mă, poate ar fi trebuit să îți spun din primele propoziții asta însă am vorbit și tot vorbit și ne-am lăsat duși de val.
  • Trebuia… Prea târziu acum.
  • Da, trebuia, acum îmi dau și eu seama.
  • Chiar m-ai făcut să plâng.
  • Iartă-mă. Ăsta ar fi ultimul lucru pe care ți l-aș dori, să plângi, și mai ales din cauza mea. De asta ți-am spus acum înainte de a fi poate prea târziu. Am vorbit, ne-am împărtășit ideile, gândurile, o parte din ceea ce facem însă sunt sincer cu tine și de aceea am vrut să îți spun acum. Am vrut să îți spun ieri dimineață, însă sincer nu credeam că se va ajunge în faza asta, dar uite că s-a ajuns. Nu comunic pe aici cu alte persoane, doar cu apropiații. Surprinzător mi-ai scris tu, nemaivorbind niciodată cu tine m-am gândit că va fi ceva de genul: ce mai faci sau mai știu ce, așa la trecerea timpului. Sper că nu mai plângi, ești și obosită. Am vorbit toată noaptea, nu îți face bine să plângi, te rog să nu mai plângi.
  • E vina mea oricum, nu trebuia să mă bag în seamă, trebuia să fiu mai atentă, dar așa sunt eu, mai fraieră. După atâtea ore și zile de discuții chiar credeam că va putea fi ceva frumos. Asta e, suntem dezamăgiți mereu, face parte din lecțiile de viață. Poate că totuși destinul meu e să fiu singură. De ar fi atât de simplu… Mă așteptam să spui că ai iubită, dar însurat???
  • Crede-mă, ești singura cu care am avut acest gen de discuție. Te rog să nu mai plângi, te rog.
  • Pe bune, nu înțeleg de ce plâng, dar chiar m-a durut.
  • De aceea am vrut să îți spun și iartă-mă că plângi din cauza mea, nu trebuie să plângi. Dacă nu îți spuneam acum și îți spuneam mai târziu era mult mai dureros. De aceea ți-am spus că nu mi-a plăcut că l-ai întrebat pe prietenul nostru de mine, fiindcă ne cunoaștem. Știi cum sunt oamenii, vorbesc și din țânțar fac armăsar. Nu toți oamenii sunt ca mine sau ca tine să nu vorbească gura fără ei. De aceea ți-am spus să fii discretă. Nu că m-aș feri, bine m-aș și feri, în singurul și unicul meu caz în care să fi băut o cafea cu tine și pe care sper să o bem. Nu îmi place să fiu vorbit de alții sau să fiu subiectul lor de discuție. Îmi place varianta de viață ” taci și fă „. Nu sunt ăla care să mă afirm cu nu știu ce prostii sau mai știu eu ce chestii. Sunt genul liniștit, calm, îmi văd de ale mele și nu mă interesează ce fac cei din jurul meu. Nu toți gândesc ca mine sau ca tine. Te-ai mai liniștit? Crede-mă, îți jur, nu credeam că se va ajunge până aici.
  • Îmi pare rău că am făcut ce am făcut, nu vreau să îți stric căsnicia. Nu ăsta este scopul meu pentru că eu am pățit-o și știu cum este. Știu cât de dureros este pentru că nici în ziua de azi nu am depășit momentul ăla. Și acum mă doare, după doi ani.
  • Credeam că este o discuție de ” Ce faci ” sau mai știu eu ce și am zis că nu pot să nu îți răspund la salut.
  • Îmi este frică să mai am încredere într-un bărbat iar tu, tu mi-ai câștigat încrederea atât de repede și tot atât de repede s-a dus.
  • Iartă-mă. Spune-mi, te-ai liniștit?
  • Nu…
  • Mă ierți? Vezi? Acum îți cer eu iertare. Mă ierți?
  • De ce nu ai așteptat să ne întâlnim sau să stăm mai mult de vorbă sau să… Am altceva de făcut decât să te iert?
  • Am crezut că e mai bine să știi de acum asta…
  • Eram ironică. Să nu mai faci așa ceva nimănui niciodată.
  • Am vrut să fiu sincer cu tine.
  • Trebuia să fii de la început că nu este greu să fii sincer. Oricum nu mai contează acum.
  • De unde să știu că vom ajunge aici?
  • Dacă spuneai de la început cu siguranță nu se ajungea aici iar discuția noastră se termina atunci.
  • Acum știi. Mai ești supărată?
  • Nu sunt supărată, sunt dezamăgită. Nu am pretenția să îmi găsesc jumătatea pe un site de socializare, sau poate că da, nici eu nu mai știu ce vreau. După ce am fost înșelată, după o relație de cinci ani,  cu cea mai bună prietenă a mea nu mai știu ce îmi doresc  de la viață. Nu mai știu în cine să am încredere sau la ce să mai visez. Tot ce știu este  că am nevoie, sau poate doar așa am eu impresia, de un bărbat cu care să comunic, de o îmbrățișare, de un alint și multe alte chestii care țin de un cuplu. E ciudat totuși să ne bazăm pe ceea ce întâlnim în spatele unui monitor sau a unui telefon…
  • Mai plângi?
  • Da.
  • Te rog nu mai plânge. Am vorbit toată noaptea și acum… Mai bem cafeaua aia?
  • Ești un bărbat minunat, mi-aș fi dorit enorm să te cunosc. E norocoasă cea care te are alături și sper că știe să te aprecieze așa cum meriți.  După cum ți-am spus ești exact ce îmi doream, dar din păcate nu putem fi două… Poate că mai există cineva ca tine și pentru mine, poate. Eu îți doresc tot binele din lume și toată fericirea. Să rămâi mereu așa cum ești, dar să fii sincer la timp pentru că un minut în plus contează enorm.
  • Nu mi-ai răspuns la întrebare…
  • Rănim oameni fără să vrem, dar nu simțim și durerea lor. M-ai făcut să trec prin toate stările posibile acum.
  • Ai dreptate, iartă-mă, de un milion de ori te rog asta. Încă nu mi-ai răspuns…
  • Gândește-te un pic. De câte ori m-am rugat de tine și nu mi-ai dat niciun răspuns? Se pare că acum este rândul tău.
  • Exact. Știi cum e, roata este rotundă, pe fiecare ne ajunge rândul cândva. Tocmai de aceea nu îți răspundem. Mă gândeam ce să îți spun, nu voiam să te amăgesc…
  • Bine, îți dau ocazia să îți ceri iertare față în față. Ți-am lăsat numărul meu, mă poți suna oricând.
  • Sincer, dacă ieri mă îndoiam să îți spun unele lucruri acum chiar vreau să te cunosc, să îți cer iertare și să te cunosc mai bine.
  • Bine, vom vedea ce va fi. Eu trebuie să plec.
  • Îmi pare nespus, dar nespus de rău că te simți așa, într-un fel îmi transmiți starea ta și nu vreau să mai fii așa. Te-ai mai liniștit?
  • Încetează te rog că mă faci să plâng din nou, asta e, sunt obișnuită să fiu rănită. Nu-i nimic, o să îmi treacă.
  • Nu am vrut să te rănesc, așa a fost să fie, mai bine acum decât mai târziu.
  • Vorbim. Să ai o zi frumoasă.
  • Bine, ai grijă de tine, dar să nu mai plângi.

First edition. May 20, 2020.
Copyright © 2020 Romelia Lungu.
Written by Romelia Lungu.

4 gânduri despre “O nebunie frumoasă – Capitolul 2

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.