Eu, împotriva lumii

Este trei dimineața și nu pot dormi. Gândurile pe care le voi scrie aici mă macină foarte mult. Nu mai înțeleg nimic și probabil că nu voi mai înțelege niciodată.

Am făcut o postare cu câteva ore mai devreme pe un grup, pentru a promova una din cărțile mele. La final am spus că voi dona jumate din venituri unei familii care are nevoie de ajutor timp de trei luni și că la fiecare trei luni voi alege o altă familie. Unul dintre admini mi-a șters postarea fără nici o explicație, citisem de două ori regulile grupului pentru a mă asigura că nu încalc vreuna. Apoi am făcut o altă postare pentru a întreba ce am făcut greșit. Doar două persoane s-au deranjat să scrie ceva iar un mesaj m-a marcat psihic și nu îmi mai iese din minte. Spunea că este șantaj emoțional. Băi frate, ești prost sau eu am luat-o razna? Cum naiba mă nene să fie șantaj emoțional? De ce? Că am spus că donez jumate din profit? Pai ce mă nene te-am obligat să cumperi? Ți-am dat cu parul în cap? Sau care mama naibii este problema? Faptul că vreau să ofer din puținul meu este șantaj emoțional? Atât de proastă am ajuns? Atât de încuiată la minte am ajuns de când am început să scriu? Faptul că vreau să fac un bine înseamnă că vreau să vă santajez?

Sunt incredibil de furioasă și nervoasă. Nu pot să cred așa ceva. Și uite așa mi-au mai venit în minte câteva persoane care nu mai vorbesc cu mine. Le aduc în discuție pentru că nu mai pot ține în mine. Poate că sunt eu nebună și voi vedeți problema din altă perspectivă.

Eu am un frate și o soră. Mai am trei surori vitrege și un frate, jumate vitreg jumate de sânge. Cum naiba s-o numi nu știu. Fratele meu de sânge nu mai vorbește cu mine de mulți ani. Habar nu am de ce, vă jur că nu i-am făcut nimic rău, absolut niciun rău. L-am ajutat cât am putut atâția ani și de atâtea ori fără să îi cer vreun ban înapoi vreodată iar când a venit momentul să mă ajute și el? Vai, nici nu vreți să vă imaginați ce scandal a fost pentru că nu am reușit să îi plătesc toată datoria, el adăugând o nouă sumă la datoria pe care deja o plătisem. Măi oameni buni mai aveam să îi dau 200 de euro după spusele lui, după spusele mele nu mai aveam să îi dau niciun ban. Nici în ziua de azi nu știu de unde a băgat ăia 200 de euro în plus în datorie. Măi oameni buni, nu vreți să vă imaginați în ce moduri oribile și josnice m-a jignit fratele ăsta al meu la toate neamurile, la toți prietenii și la toată lumea care îi ieșea în cale. Locuiam în Londra pe atunci, și el la fel, știți cât de mare este Londra, nu? Vă jur că devenisem „vedetă” în toată Londra. Toți românii mă cunoașteu ca sora curvă, hoață, mincinoasă, și datoare la omul care trebuia să îmi fie frate. Nu are rost să mai reproduc toate insultele aduse la adresa mea. Chiar și toate neamurile din România știau despre datoria la omul ăsta. Până la urmă tata s-a săturat să tot audă vorbindu-se atât de urât despre mine și i-a plătit datoria. Eu refuzam să îi mai dau vreun ban pentru că nu mai eram datoare la el. Chiar și când i-a dat tata banii, eu încă mai eram datoare la el. Luase banii de la tata, cu toate că știa cât de bolnav este și câtă nevoie avea de banii ăia și mai voia și de la mine După o perioadă am zis să las de la mine și să vorbesc cu el. Nici o șansă, nici măcar când a fost la mine în casă nu a vorbit cu mine. M-am milogit pur și simplu ani de zile să vorbească cu mine și tot el face pe victima? Ei pe naiba, dar până când? Fă fratele meu pe victima și când o să crapi nu o să vină nici naiba să te vadă sau să te ducă pe ultimul drum. La cât de rău ești nu o să te mai salveze nici însuși diavolul de la chinuri și dureri. Sper doar să se întoarcă roata și să ajungi din nou la mila mea. Atunci vom vedea cine mai e victima.

Sora mea? Aș putea scrie zile întregi fără oprire despre ea, dar mă rezum doar la două evenimente care m-au scârbit la maxim. Anul trecut am fost intr-o situație financiară deplorabilă și la cine să mă plâng dacă nu la sora mea? Nu i-am spus în acele momente grele, i-am povestit mai târziu, după ce a trecut totul. Măi oameni buni, vă jur, a început să râdă atât de isteric de am crezut naibii că are vreo cădere nervoasă. Vă vine să credeți, propria mea sora să râdă de necazul meu? Pe bune? Pai la ce maiba mai sunt măi oameni buni neamurile dacă nici măcar nu poți să le povestești ceva fără să râdă de tine? Dar sa îți râdă în față? Voi ați mai auzit așa ceva? Eu am rămas șocată, scârbită, rănită și cu o durere care va rămâne pentru toată viața. Nu i-am cerut absolut nimic, îmi doream doar să mă asculte. Și pe deasupra, de când am început să public cărțile îmi spunea mereu, de fiecare dată când vorbeam cu ea: „du-te fată la muncă nu vezi că ești săracă? Du-te fată la muncă și lasă scrisul că nu este de tine. Ce faci fată, iar scrii la cărțile tale? Du-te fată la muncă”. Vă vine să credeți că propria mea soră nu s-a deranjat într-un an jumate să cumpere măcar o carte scrisă de mine? Vă vine să credeți că nici măcar gratis nu a vrut vreuna? Scuza fiind că nu sunt pe gustul ei, cu toate că habar nu are despre ce scriu, sau mai bine spus, cine naiba sunt eu ca să îmi cumpere ea cărțile?

A doua chestie este că nici surioara mea scumpa nu mai vorbește cu mine. Când a fost ziua băiatului ei am sunat, pe telefonul ei, cu  apel video să vorbesc cu mama noastră. Nu o mai văzusem de câți ani și îmi era dor de ea. Vă jur că nu am apucat să rostesc două cuvine și scumpa mea sora îi ia telefonul mamei din mână și începe să urle la mine. „Ce faci fată, suni și nu îi spui nepotului tău la mulți ani?” Am rămas șocată. Bineînțeles că după aceea i-a luat maică-mii telefonul din mână de două ori pe motiv că trebuia să sune pe cineva. Până la urmă mi-am luat rămas bun de la mama mea și sper doar să mai apuc să o mai văd măcar o dată. De atunci scumpa mea soră nu mai vorbește cu mine pentru că nu i-am spus scumpului ei băiat la mulți ani din prima secundă.

De celelalte trei surori ce naiba să mai spun. Am crescut împreună, nu avem nimic în comun și totuși am încercat să păstrez legătură cu ele până mi-am dat seama că le plictisesc și am renunțat. Una din ele, cu care nu am crescut atât de mult și nici nu ne-am văzut de prea multe multe ori m-a căutat doar de două ori pentru a o împrumuta cu bani. Păi ce mă nene eu sunt bună doar atunci când aveți nevoie de mine? Doar atunci vă aduceți aminte de mine? Și tot eu sunt aia rea? Rea dacă vă ajut rea dacă nu vă ajut?

Este normal așa ceva? Pe bune acum. Oare chiar sunt eu oaia neagră a familie mele? Oare chiar sunt eu un defect al acestei societăți? Oare toți ăștia să fie atât de perfecți și inocenți iar eu să cea plină de defecte? Și pe deasupra să citesc că fac șantaj emoțional? Bine mă fraților, nu mai ajut pe nimeni, păstrez banii pentru mine. Chiar credeți că îmi pare rău?

Nu vreți să cumpărați cărțile mele, nu le cumpărați, sunt milioane de scriitori în lumi. Nu îmi dați voie să mă promovez pentru că nu am cărțile vândute de vreo editură? Pierderea voastră nu a mea. Nu vă place să vă lăudați cu românii, atunci laudați-vă cu străinii. Băgați mă nene banii în buzunarele străinilor în loc să îi băgați în buzunarele conaționalilor voștri.

Am citit multe comentarii de genul că românii nu scriu bine, că românii nu sunt autori buni, că românii nu ajung la nivelul străinilor. Pai le-ați dat șansa? Le dați șansa? Sau ați dedus că românii autori nu sunt buni după ce ați citit o carte sau niciuna?

Sunt sătulă și scârbită de viața asta. Sunt scârbită de oamenii ipocriți și proști. Sunt scârbită de prietenii falși, chiar și ăia virtuali pe care totuși îi cunoaștem de atâția ani. Sunt scârbită de oamenii „destepti” și „inteligenți”. Cum naiba fac de îi atrag doar pe ăștia în viața mea? Am fost mereu educată și am încercat să nu întru în conflicte, am încercat să respect pe toată lumea și de multe ori să tac atunci când aș fi vrut să înjur. Și ce dacă sunt femeie? Și ce dacă m-am chinuit mai bine de un să îmi creez o imagine curată și elevată? Și ce dacă? Am obosit fraților. Pe bune că vreau să mi se spună direct dacă sunt eu ipocrită, nebună, proastă, incultă sau orice altceva. Jur că nu mă supăr, altfel chiar cred că omenirea, și în special românii, a uitat ce înseamnă umanitatea, ce înseamnă respectul, ce înseamnă aprecierea și multe alte caracteristici din astea care devin pe zi ce trece tot mai rare. Spuneți-mi voi vă rog dacă sunt nebună și prin faptul că am vrut să ajut iar  de fapt am instigat la șantaj emoțional. Jur că asta nu-mi va ieși vreodată din minte. Mi s-a tatuat acolo pe creier pentru totdeauna la fel cum mi s-a tatuat pe inimă durerea nesfârșită pentru că sora și fratele meu m-au scos din viața lor pentru niște motive inutile. Mă simt mai singură ca oricând și chiar nu mai înțeleg de ce naiba încă mai exist în lumea asta. De ce naiba nu am curajul o dată pentru totdeauna să dispar din lumea asta. Dragă soră, fratele meu, veți fi oare mai fericiți dacă eu voi muri? Va fi aia o șansă ca voi să vorbiți cu mine noaptea în gând când mergeți să dormiți?

Îmi este dor de fratele meu, îmi este dor de sora mea, fuck, îmi este dor de familia mea care m-au aruncat pur și simplu la gunoi. Vă jur că plâng acum și abia mai văd să scriu pentru că nu le-am facut nimic și totuși am fost mereu tratata ca o intrusă. Am fost mereu dată la o parte. Mă ascund printre străini și prin țări străine încercând de fapt să îmi ascund durerea cât mai mult, dar sunt și eu om. Oricât de puternică aș încerca să fiu, în adâncul sufletului meu se ascund dureri greu de suportat.

Pe voi, cei de aici de pe WordPress, vă apreciez pe toți și sunt recunoscătoare că vă am alături de mine. Sunteți niște oameni minunați și probabil că singurii care într-adevăr citiți ce scriu și care într-adevăr mă apreciați. Vă mulțumesc din suflet că mă suportați. Vă spun Paște Fericit din respect pentru voi. Eu am devenit atee, nu mai cred în Dumnezeu, nu mai cred în absolut nimic.

4 gânduri despre “Eu, împotriva lumii

  1. Este destul de greu doar să citești asemena trăiri, darămite să fii protagonistul acestor drame.
    Am vrut să mă abțin și să nu zic nimic, dar am hotărât totuși să-ți las gândurile mele, iar dacă te ajută, cu atât mai bine și sunt și eu bucuros dacă am putut să-ți fiu de ajutor.
    În primul rând nu sunt psiholog, și apropo: chiar ar trebui să consulți un psiholog de calitate, și cred că ți-ar prinde bine.

    Referitor la bani, eu îți pot da câteva sfaturi din experiența mea.
    Și eu sunt dintr-o familie cu 7 frați, așa că cunosc foarte bine unele chestii și frustrări prin care treci tu acum.
    Dacă într-o familie cu mai mulți copii, nu există unitate, respect și intimitate, atunci este greu să-ți rezolvi anumite probleme în familie.. Eu am învățat-o pe pielea mea, și nu mai iau bani cu împrumut de la nici un frate sau părinți. De ajutat, ajut, dar prefer când vine vorba de mine, să-mi caut alte surse, tocmai pentru a nu-mi pune familia sub presiune și să ajungem să ne certăm de la un căcat, sau mai grav, să purtăm ură unul pe celălalt.

    Din cele citite de tine, îmi dau seama că există o problemă și la tine.
    Din momentul în care toată lumea este împotriva ta, și nimeni nu te mai înțelege, iar tu nu mai înțelegi pe nimeni, atunci tu trebuie să vezi ce declanșează în tine acest impuls care ține oamenii departe de tine.
    Un om bun, atrage oameni buni; un om rău e viceversa.
    Poate este vorba de comunicare, iar prin dialog se pot rezolva multe chestiuni.
    Poate este nevoie de retragere din partea ta. Pur și simplu, pleacă, și demonstrează-le tuturor că ești capabilă să te regenerezi singură fără ajutorul nimănui..
    Cineva spunea: pentru a atrage oamenii spre tine, ignoră-i, iar ei vor veni spre tine.
    Referitor la persoana care ți-a spus chestia cu șantaj emotional: nu ai șantajat pe nimeni, pentru că e pur și simplu munca ta și alegerea ta, ce anume vrei să faci cu donațiile și cu deciziile tale, te privește doar pe tine.
    Dacă te-a blocat, nu e nici o problemă, mergi mai departe cu calm, până vei întâlni oamenii cu care rezonezi: simplu !
    Suntem aproape 8 miliarde de suflete pe această planetă. Mergi și caută până găsești oamenii potriviți pentru tine.
    Nu este timp de pierdut cu certuri, lamentări și bătut pasul pe loc, acolo unde sunt „porți” încuiate.

    Mergi la un psiholog dacă crezi că nu mai ai soluții și nu mai vezi luminița de la capătul tunelului.
    Nu rezolvi nimic dacă vrei să-ți impui punctul de vedere acolo unde nu se mai poate.
    Nu căuta să despici firul în 4 și să analizezi situații și oameni; nu vei rezolva nimic, doar vei bate pasul pe loc. Rezolvarea este la tine, nu la ceilalți cu care nu te mai înțelegi.

    Numai bine îți doresc, și Sărbători cu pace și armonie!

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.