Credem sau nu credem?


Asta este genul de film care mă înspăimântată mai mult decât orice film de groază cu tot felul de scenarii care nu reușesc să mă mai sperie. Știți de ce? Pentru că acest film-documentar dezvăluie o realitate pe care noi nu suntem capabili să o credem și să o acceptăm.

De ce? Pentru că am fost crescuți cu o mentalitate total greșită, pentru că am fost educați într-un mod total eronat și pentru că am fost ghidați să credem doar minciuni și fantezii. Și mie îmi este greu să accept și să cred că așa ceva este posibil, dar totuși cred. Și mie îmi este frică pentru a cunoaște adevărul total pentru că atunci aș deveni alt om și probabil că nu aș putea trăi cu mine însămi știind că tot ceea ce am învățat până acum, că tot ceea ce am trăit până acum și că tot ceea ce am crezut și în ce am crezut până nu este real.

Da, mi-ar fi greu să accept ca suntem doar un experiment, dar totuși cred. Și totuși cum de acest film în care apar și înregistrările reale a fost lăsat la voia publicului? Cum de alte zeci de dovezi sunt lăsate la îndemână publicului? Știți de ce? Pentru că nu putem accepta adevărul, pentru că nu suntem capabili și pregătiți, nu suntem atât de evoluați, încât să acceptăm că poate exista viață dincolo de planeta noastră, că pot exista ființe care ne controlează și fac experimente pe noi.

În acest film există câteva cuvinte ale unei specii extraterestre care spuneau așa: „noi v-am creat, ori vă distrugem ori vă ruinăm viata.” Și dacă totuși este adevărat? Ați putea oare să acceptați așa ceva? Ar trebui ca toată populația să vadă acest film și multe alte documentare. Dar chiar și așa, ar fi de ajuns oare să credem cu adevărat?

Acum aș putea înțelege cât de cât de ce oamenii sunt oarecum la fel, ghidați după aceleași principii și reguli. Toți mergem zi de zi la muncă pentru a avea o casă, o familie și o viață liniștită. Toți luptăm pentru a trăi cât mai bine și totuși într-un fel sau altul uităm la un moment dat să mai trăim. Unii dintre noi știm ce ne dorim de la viață iar alții nu. Unii luptăm pentru avere iar alții doar pentru clipe de neuitat. Și totuși nu vom ști niciodată când toate astea se vor sfârși.

Întrebarea mea este… Este oare asta viața noastră, suntem oare stăpâni pe propria viață sau ni se șterge memoria de fiecare dată și ni se oferă în schimb șansa de a trăi ceva ce noi credem că este normal doar pentru a fi folosiți și experimentați ori de câte ori va fi nevoie? Și dacă Dumnezeul pe care îl știm noi nu există și de fapt nu a existat niciodată?

Cunosc chiar și un autor care a scris o carte despre experiențele tatălui său de pe vremea când trăia și a fost răpit de câteva ori de extratereștri. Știu, am atâtea întrebări, pe care mi le adresez uneori, dar de cele mai multe ori le alung din minte tocmai pentru că îmi este teamă că voi descoperi ceva ce mă va înspăimânta. Poate că uneori e mai bine totuși să trăim în ignoranță și  prostie decât să știm adevărul. Cu ce s-ar schimba dacă l-am ști? Am putea face oare ceva pentru a opri toată nebunia asta? Nu cred…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.