Dulce Răzbunare


Text needitat din cartea „Dulce Răzbunare”.

Mai am de lucrat la această scenă pentru că nu mi se pare destul de înfricoșătoare și cred că o să mă apuc să studiez despre toți demonii și toate tipurile de infern, dar mai ales despre ființele malefice care se găsesc pe acolo. Dacă aș putea merge în vizita pe acolo cred că ar fi mai simplu de detaliat.🤣🤣🤣🤣 Sper că am reușit să vă sperii măcar puțin.😁😁😁 Dacă aveți link-uri către surse din astea mai nepământești și întunecate le puteți lăsa în comentarii.

„Am fost trezită de țipătul de durere al lui Sebastian. Adormisem fără să vreau când creierul meu a decis să cedeze de la presiunea gândurilor la care era supus. Sebastian țipa cât îl țineau plămânii iar eu abia mai puteam respira de teamă. Câteva ființe ciudate și înfiorătoare începuseră să îl atace pe Sebastian. Se năpustiseră asupra lui și îi rupeau carnea de pe picioare fără milă. Apoi o mâncau cu o poftă de nedescris, de parcă făcuseră foamea o veșnicie. Cu cât mâncau mai mult cu atât deveneau mai mari și de nestăpânit. Trebuia să reacționez în vreun fel, dar îmi era teamă că se vor năpusti și asupra mea. Nu îl puteam lăsa pe Sebastian să fie devorat de acei monștri fără a își fi găsit liniștea sufletească, dacă ăsta ar fi fost motivul pentru care ne aflam împreună în același loc, dar nici nu puteam face nimic pentru a îl ajuta pentru că încă eram captivă în acele rădăcini de copac care mă sufocau tot mai mult. Uneori aveam impresia că voi lua forma acelui copac dacă nu voi reuși să găsesc soluția potrivită pentru a reveni în lumea reală. În acel moment, odată ce ultimul meu gând și-a luat zborul în văzduhul întunecat și îndepărtat al minții mele am realizat că era posibil ca noi să ne aflăm aici pentru că aveam secrete întunecate pe care trebuia să le mărturisim. Poate că dispariția mea a lăsat în sufletul lui Sebastian o durere care îl chinuia chiar și dincolo de viața de pe pământ și nu ar fi reușit niciodată să găsească liniștea necesară pentru ca sufletul lui să ajungă acolo unde era destinat pentru a se odihni pe vecie.
– Hei… am strigat cu vocea răgușită la monștrii care înaintaseră spre abdomenul lui Sebastian din care îi scoseseră intestinele. Picioarele lui erau scheletice iar în jurul lui era o baltă de sânge din care câțiva monștri beau cu o sete incredibilă.
S-au oprit toți în același timp și și-au întors privirile către mine scoțând niște sunete de-a dreptul înfiorătoare. În acel moment am avut impresia că inima mea nu mai bătea iar sângele din venele mele parcă se oprise din a mai circula. Aveam chiar impresia că mă voi transforma într-un cub de gheață la cât de reci erau fiorii care îmi străbăteau tot corpul.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.