O nebunie frumoasă


CINE IUBEȘTE și este iubit nu va fi niciodată același om ca înainte. Iubirea trebuie învățată, încercată și experimentată. Prima atingere nu reprezintă niciodată expresia ei desăvârșită. Iubirea este tot ce ne dorim iar în final este tot ce am avut. În iubire se simte mai mult decât este nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă și se visează mai mult decât se trăiește. Atinge steaua de neatins și nu-i uita pe cei care au crezut în tine. Iubirea este un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrățișare pătimașă și un suflet smuls din piept. Dragostea constă în dorința de a da ceea ce
este al tău altuia și de a simți fericirea acestuia ca și cum ar fi a ta. Iubești pe cineva atunci când ai ajuns să vrei să-i dai ceea ce ai mai bun și hotărăști să i te dai pe tine însuți.

CE ESTE DRAGOSTEA?

         Probabil că avem nevoie să trăim dragostea mai mult decât să vorbim despre ea și să o înțelegem. Unii dintre noi chiar ar putea spune că atunci când începem să vorbim despre dragoste căutând să o înțelegem, de fapt nu iubim și totuși, fiecare dintre noi atunci când am experimentat iubirea, am simțit nevoia să o exprimăm în cuvinte, să o declarăm.

     Să explicăm ce simțim pentru că, dincolo de trăire, fiecare dintre noi căutăm să ne cunoaștem, să ne înțelegem, cu atât mai mult cu cât uneori trăim situații pe care nu știm cum să le interpretăm. Iubirea imposibilă este cea mai dureroasă dintre toate formele de iubiri. Este cea care te face să ai cele mai îndrăznețe fantezii, cea care îți aduce cei mai mulți fluturi în stomac, cea care te ține cu zâmbetul pe buze cât e ziua de lungă, dar și cea care într-un final te sfâșie de durere.

     Iubirea imposibilă , de obicei, e parțial consumată, dar nu prea e făcut public acest lucru, fie pentru că partenerii sunt căsătoriți și nu vor să divorțeze, deși iubesc pe altcineva, fie pentru că au tot felul de alte obligații, libertăți restrânse ori incompatibilități de diferite tipuri. Iubirea imposibilă este cea care durează mult, tocmai pentru că nu este consumată în totalitate niciodată. Nu există om care să nu fi experimentat măcar o singură iubire imposibilă de-a lungul vieții.

CAPITOLUL 1

     Nimic nu este întâmplător, inevitabilul se întâmplă mereu și de multe ori atunci când ne așteptăm mai puțin sau atunci când încetăm să mai speram! Viața este mereu imprevizibilă, ca și noi de altfel. În zadar încercăm să planificăm fiecare moment pentru că ceea ce e menit se va întâmpla oricum și nimeni și nimic nu va putea reține în vreun fel cursul vieții.

     Întâlnirea cu fiecare om din viața noastră vine fie cu o lecție de viață pentru noi fie pentru ei. Cert este că avem nevoie de fiecare persoană care ne iese în cale pentru a ne împlini  destinul și pentru a deveni mai puternici.

     Povestea aceasta este despre o aventură care s-a bazat la început mai mult pe admirație și respect decât pe dragoste. O aventură care degenerează tot mai mult, în care ambii ne implicăm emoțional prea mult pe parcurs.

     Aventura începe pe data de 05/05/2014 din cauza mea bineînțeles. Nu-i așa că bărbații însurați nu sunt niciodată vinovați când o femeie își bagă „coada” în viața lor? Dar dacă  bărbatul însurat uită pentru câteva momente sau câteva zile că este însurat, atunci tot vina femeii este? Cred că toți am fost la un moment dat amanți și amante și toți am fost înșelați, unii poate că am aflat iar unii nu vor afla niciodată.

     Relația mea se terminase brusc, mult prea brusc și pe neașteptate cu doi ani în urmă. După cinci ani de relație, care urma să fie finalizată cu o căsătorie, am aflat că brusc iubitul meu a căzut în ispita aventurii. Aventură care a distrus într-o clipă tot ce clădiserăm în cinci ani. Nu credeam că mi s-ar fi putut întâmpla așa ceva! Auzisem multe povești cu iubiți prinși în pat cu amantele, dar niciodată nu aș fi crezut că voi avea parte de o asemenea poveste. Viața nu îți dă mereu ceea ce îți dorești ci mai degrabă ceea ce nu aștepți să primești. Fie bun sau rău face parte din cursul vieții și trebuie să învățăm din fiecare lecție.

     Mi-a fost greu să accept adevărul și am purtat durerea în suflet mulți ani. Trecuseră deja doi ani de atunci, doi ani în care am mai avut o relație care s-a sfârșit tot din cauza faptului că fusesem înșelată. Nu mai voiam și nu mai puteam avea încredere în bărbați așa că am decis să nu îmi mai pun sufletul în mâinile niciunuia.       Aveam două locuri de muncă. Eram singură și trebuia să mă întrețin fără ajutorul nimănui mai ales că aveam și un copil de crescut, copil pe care îl lăsasem la mama mea. Ziua munceam la o cafenea iar noaptea într-un restaurant. La restaurant nu aveam prea mulți clienți decât în weekend când se deschideau cluburile. Ca să nu adorm îmi ocupam timpul cu butonatul telefonului. Am ales la întâmplare un nume care apărea că e online și am început să îi scriu mesaje. De aici pornește toată nebunia. Spun nebunie pentru că este într-adevăr o nebunie să te ascunzi în spatele unui telefon pentru a comunica cu persoane străine, nu știi niciodată cine se află la celălalt capăt.

  • Bună dimineața.
  • Bună dimineața și ție.
  • Să ghicesc, la muncă?
  • Ai ghicit…
  • La ora asta să te trezești doar ca să intri pe aici?
  • Sunt la muncă. Pot să te întreb ceva?
  • Da, întreabă-mă.
  • Scuze, ne cunoaștem?
  • Nu, nu ne cunoaștem.
  • În fine…
  • Dar ne vom cunoaște!
  • Deranjez cumva? Ești singur sau…?
  • Nu, nu deranjezi, sunt la muncă. Sunt singur, de fapt mai sunt câțiva angajați aici, însă sunt cu treburile lor.
  • Mă refeream la altceva…
  • Priveam un film adineauri, In The Blood, poate că l-ai văzut, după care am zis să intru un pic să văd ce noutăți mai sunt pe aici.
  • Și uite noutatea…
  • Mda, surprins, ce să zic… muncești în mall?
  • Văd că ai și idee cam pe unde lucrez…
  • Am ghicit doar.
  • Nu lucrez în mall, am fost demult acolo, acum sunt la alt post.
  • Unde?
  • Ghicește… Că tot ai zis că ghicești, hai spune-o și pe asta!
  • Gata cu ghicitul.
  • Mda, dacă n-ar fi postările astea la rubrica „despre” , ar fi mai greu cu ghicitul.
  • Spune unde ești acum.
  • Vrei să mă vizitezi… sau… ?
  • Mai știi? Dacă ești pe aproape, probabil.
  • Nu chiar,  în fine, nu contează.
  • Secretos mai ești… Mă gândeam să îmi mai fac și eu prieteni, dar dacă nu vrei e ok.
  • Sincer, e cam rar numele tău, nu l-am auzit prea des!
  • Voiam să treacă timpul mai repede că m-am plictisit și am văzut că tu ești online, așa că am zis să mă bag în seamă.
  • Da, și uite că te-ai băgat.
  • Tu ești acasă acum?
  • Eu sunt mai vorbăreață. Ți-am spus că sunt la muncă.
  • Scuze, ești la muncă și te-ai plictisit deja? Până termini ce faci?
  • Sunt de la 11pm și nu a fost nimic, plictiseală.
  • Ai intrat aseară la 23?
  • Da, am două locuri de muncă.
  • Și eu sunt de la 12pm.
  • Noaptea la un restaurant și ziua la o cafenea în mall.
  • Și? Reziști?
  • Da. Tot nu vrei să îmi spui unde ești?
  • Scuze, acum am terminat scannerul de făcut. Bine, fie, lucrez în Episkopi.
  • Vrei să ne vedem? Ce directă am fost!
  • Directă nu glumă!
  • Timpul este prețios și viața este scurtă. Mie îmi place să profit de orice șansă.
  • Wow, ce citat! Da, ai dreptate.
  • Așa ești de fel, mai dur? Sau doar acum cu mine?
  • Nu pot fi dur cu o persoană pe care nici măcar nu o cunosc. Nimic personal cu tine în care să implic duritate, însă neștiind cine ești! Ce impresie ți-am făcut?
  • Chiar dacă ești dur tot nu mă sperii și tot nu scapi de mine.
  • Nici nu vreau să te sperii. Poate că am defecte, dar nici chiar așa, încât să sperii oamenii.
  • Deci, cum facem? Mâine seară muncești? Vrei să ieșim la o cafea?
  • Wow, dar ți s-a pus pata rău pe mine. Mâine o să muncesc de o să mă doară capul.
  • Dar diseară?
  • Vrei să îți spun și programul meu?
  • Mâine e duminică.
  • Mda, mâine e duminică.
  • Abia apuc să dorm două ore pe zi, dacă am noroc.
  • Intru diseară ies mâine dimineață, ies dimineață intru mâine după-amiază la patru și ies Luni dimineață la opt, ies la opt și intru după-amiază la patru.  Ai înțeles ceva? Nu prea, nu-i așa?
  • Ba da am înțeles. Tot ne vom vedea. La ce oră intri diseară?
  • La opt. Deci?
  • Deci ce?
  • Deci?…
  • Deci… Eu vreau să te cunosc, să te întâlnesc. Dacă vrei bine iar dacă nu vrei nu-i nimic. Deci?… Mai ești?
  • Da, sunt aici până la opt.
  • Eu termin în zece minute.
  • Ce bine de tine! Termini acum și la 11am mergi la mall?
  • Da, până diseară la nouă.
  • Nu ești obosită?
  • Nu.
  • Te-ai obișnuit?
  • Am destulă energie și îmi place să fiu activă mereu.
  • Bănuiesc că ești, că altfel nu ai fi rezistat.
  • Îmi place să muncesc.
  • Păi știi cum e, o viață ai, dacă și pe asta o dormi?
  • Bravo. Tu ai citit tot ce am scris sau eviți răspunsul? Îmi dai numărul tău de telefon?
  • Nu evit deloc. Numărul meu, nu crezi că e cam devreme?
  • Da, e devreme, e aproape șapte dimineața, alții încă mai dorm.
  • Ce glumeață ești tu, așa de dimineață, să ne meargă bine toată ziua!
  • Așa sunt eu mereu…
  • E bine, și mie îmi place umorul și glumele bune.
  • Eu îți fac ziua mai frumoasă și tu nu vrei să îmi dai numărul de telefon?
  • Sincer, nu am mai auzit numele ăsta până la tine.
  • Păi vezi? Trebuia să mă bag eu în seamă ca să auzi și numele ăsta.
  • Tocmai, adică nu am mai avut niciun dialog până acum, nu am mai vorbit și deodată așa pe un timp frumos ca ăsta și într-o dimineață de sâmbătă, te bagi cu mine în seamă.
  • Eu trebuie să închid restaurantul și să plec acasă. Așa că nu voi mai avea internet.
  • Așa direct, toate la obiect.
  • Îți pare rău că m-am băgat în seamă cu tine?
  • Nu, nicidecum. Nu sunt tipul de om care să dialogheze pe internet sau să fiu dependent de el.
  • Și eu la fel, dar azi am făcut o excepție.
  • O excepție de ambele părți, în același timp, la aceeași oră? Interesant!
  • Oricum, eu te las că trebuie să închid. Ți-am zis că totul se întâmplă cu un scop. Dacă nu vrei să îmi dai numărul tău o să ți-l dau eu.
  • Sunt un tip discret.
  • Am observat asta. Aș sta toată ziua de vorba cu tine, chiar îmi face plăcere, dar acum chiar trebuie să plec.
  • Înainte să pleci fă-ți o poză si trimite-mi-o.
  • Dacă vrei să mă vezi mă poți vedea față în față nu în poze.
  • Ce te costă să îți faci o poză?
  • Nu îmi fac. O zi bună. Mai vorbim la telefon dacă vrei, dacă nu asta e.
  • O zi bună și ție. Eu o să termin la opt și direct somn.

First edition. May 20, 2020.
Copyright © 2020 Romelia Lungu.
Written by Romelia Lungu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.